Lună: iunie 2011

Concert de muzica psaltica si lansare de carte


In data de 29.06.2011, de sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, Grupul psaltic „Sfantul Andrei” al Catedralei mitropolitane condus de Adrian Dobreanu, impreuna cu Cenaclul „Lumina lina” condus de PC Parinte Consilier Mass-media, Catalin Dumitrean si in prezenta unor oaspeti distinsi precum Domnul Ciprian Olinici, Director Executiv Radio Trinitas, PC Parinte Protopop Ic. Stvr. Gheorghe Coltea, la Biserica Spitalului TBC au fost prezenti in cadrul  mai multor evenimente.

Grupul psaltic amintit a sustinut un concert de cantari bizantine inchinate Maicii Domnului, apoi a avut loc lansarea de carte intitulata „Cer cristalin”, autori fiind Pr. Catalin Dumitrean si Maria Coltea (fiica Pr. Gheorghe Coltea).

Atmosfera a fost deosebita si s-a desfasurat in prezenta a sute de credinciosi. S-a cantat din repertoriul Cenaclului, unde, la momente potrivite au luat cuvantul, pe rand, Pr. Catalin Dumitrean, Pr. Protop. Gheorghe Coltea, Maria Coltea-care a sustinut un frumos discurs, apoi Dl. Ciprian Olinici, Director Executiv Radio Trinitas, unde, Domnia Sa, a vorbit foarte frumos despre poezie, iar in incheiere, Pr. Iosif Toma.

de Categorii: Uncategorized Lasă un comentariu

Despre Psalmi (Sfantul Vasile cel Mare)


Cartea Psalmilor este o vistierie obsteasca de invataturi bune, dand fiecaruia, dupa sarguinta lui, ce i se potriveste. Tamaduieste ranile vechi ale sufletelor si aduce grabnica insanatosire celui de curand ranit; ingrijeste pe cel bolnav si pastreaza sanatos pe cel care nu-i atins de boala; intr-un cuvant, indeparteaza, pe cat e cu putinta, patimile care se incuibasera in felurite chipuri in viata oamenilor; si face aceasta cu seductie masurata si cu dulceata, sadind in suflet gand plin de intelepciune.

Psalmul este liniste a sufletelor, conducator al pacii; potoleste tulburarea si valvataia gandurilor, inmoaie mania sufletului si infraneaza pe cel desfranat. Psalmul leaga prietenii, uneste pe cei de departe, impaca pe cei invrajbiti. Cine se mai poate socoti vrajmas al celui cu care a inaltat acelasi glas spre Dumnezeu?

Cantatul psalmilor aduce deci cel mai mare bun: dragostea. Cantatul impreuna este ca un lant care duce la unire; uneste poporul in simfonia unui singur cor. Psalmul pune pe fuga pe demoni si aduce pe ingeri intr-ajutor; este arma pentru frica de noapte; odihna pentru ostenelile zilei; este intarirea pruncilor, podoaba celor in floarea varstei, mangaiere batranilor, gateala foarte potrivita femeilor. Psalmul populeaza pustiurile, cuminteste pietele; este carte elementara de invatatura pentru cei ce intra in viata; crestere pentru cei ce inainteaza in varsta, intarire pentru cei maturi. Psalmul este glas al Bisericii; psalmul inveseleste sarbatorile; psalmul naste tristetea cea dupa Dumnezeu; psalmul scoate lacrima si din inima de piatra; psalmul este lucrul ingerilor, vietuire cereasca, parfum duhovnicesc. Ce descoperire inteleapta a Invatatorului, Care a mestesugit ca, o data cu cantarea, sa invatam si cele ce ne folosesc! De aceea se si intiparesc mai bine in suflete invataturile. Invatatura data cu sila de obicei nu ramane; dar invatatura cu placere si cu bucurie se fixeaza mai trainic in sufletele noastre. Ce nu poti invata din psalmi? Nu, oare, maretia barbatiei? Nu, oare, exactitatea dreptatii? Nu, oare, sfintenia castitatii? Nu, oare, desavarsirea intelepciunii? Nu, oare, chipul pocaintei? Nu, oare, masura rabdarii? Nu, oare, tot ce ai putea spune despre faptele cele bune? In psalmi este cu putinta sa gasesti invatatura desavarsita despre Dumnezeu, prevestirea despre venirea in trup a lui Hristos, amenintarea cu judecata, nadejdea invierii, frica de pedeapsa, fagaduintele slavei, descoperirile tainelor; toate sunt stranse, ca intr-o mare si obsteasca vistierie, in Cartea Psalmilor, pe care profetul a armonizat-o cu instrumentul muzical numit psaltire, desi sunt multe instrumente muzicale.

Dupa parerea mea, profetul, inspirat de Duhul, a aratat harul cel de sus care rasuna in psaltire, pentru ca dintre toate instrumentele muzicale numai psaltirea isi are cauza sunetelor in partite de sus ale ei. La chitara si la lira arama rasuna de dedesubtul locului unde pana atinge coardele; psaltirea insa are cauzele ritmurilor armonioase in partea de sus, ca si noi sa cautam a cugeta cele de sus si sa nu ne pogoram la patimile trupului din pricina dulcetii melodiei.

de Categorii: Uncategorized Un comentariu

30 iunie: Sfantul Ghelasie de la Ramet


Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte astăzi, 30 iunie, pe marele Ierarh Ghelasie de la Râmeţ.

După cum aflăm dintr-un articol din ‘Ziarul Lumina’ acesta a vieţuit cu siguranţă în secolul al XIV-lea. Nu avem informaţii exacte privind anul naşterii sau al trecerii la cele veşnice al Sfântului Ghelasie de la Râmeţ. Singura dată de care beneficiem este cea de pe peretele care desparte naosul de pronaosul bisericii de la Râmeţ: „Scris-am eu mult greşitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crişul Alb în timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, în zilele regelui Ludovic“. Prin urmare, această scurtă frază ne dezvăluie câteva amănunte importante despre Cuviosul Ghelasie. El nu a fost doar stareţ al Mănăstirii Râmeţ, ci şi arhiepiscop al Transilvaniei. Este prima menţiune a unui întâistătător ortodox al Transilvaniei în istoria Bisericii noastre. Totodată, faptul că era arhiepiscop arată că se poate să mai fi existat cel puţin o episcopie sufragană, al cărei conducător ne rămâne, în continuare, necunoscut. Regele Ludovic care este menţionat în inscripţie a fost de origine maghiară şi a creat în dese rânduri probleme ortodocşilor transilvăneni.

Tinereţea sihăstrească

Încă din tinereţe, Cuviosul Ghelasie a preferat, în locul activităţii în lume, liniştea sihăstrească. Se pare că, înainte de a ajunge stareţ al Mănăstirii, Cuviosul Ghelasie a petrecut mai mulţi ani ca pustnic pe valea pârâului Râmeţ, a dobândit darul facerii de minuni şi s-a remarcat prin viaţa sa duhovnicească smerită. După o perioadă de timp, la insistenţele părinţilor, a acceptat să fie conducătorul spiritual al Mănăstirii Râmeţ. „În tradiţia locului se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care, împreună, se ruga şi postea, săvârşind sfintele slujbe cu mare osârdie şi frică de Dumnezeu. În toată săptămâna, Cuviosul Ghelasie nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea făcea priveghere şi săvârşea Sfânta Liturghie. Numai sâmbăta şi duminica mânca împreună cu călugării, la trapeza mănăstirii“ („Vieţile Sfinţilor“ – iunie, p. 513).

Corelând cele două amănunte despre viaţa Sfântului Ghelasie înainte şi după ce a devenit stareţ al mănăstirii, constatăm că obştea de la Râmeţ avea un program atât chinovial, cât şi idioritmic. Existau pustnici în împrejurimi care veneau probabil doar sâmbăta şi duminica la slujbe, pentru a se retrage apoi, în restul săptămânii, în singurătate. Ceilalţi monahi, care stăteau în mănăstire, respectau programul obişnuit chinovial şi îndeplineau diversele ascultări pe care le primeau. Lucrul acesta este mărturisit şi în „Vieţile Sfinţilor“: „Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare părinte duhovnicesc al sihaştrilor din Munţii Râmeţ, precum şi al sătenilor din Ţara Moţilor. În posturi cerceta pe toţi sihaştrii ce se nevoiau în peşteri de piatră şi el însuşi se ostenea la rugăciune împreună cu dânşii. Apoi cobora în mănăstire, unde îl aşteptau credincioşii şi mocanii de prin munţi. La fericitul Ghelasie veneau şi mulţi bolnavi, mai ales cei stăpâniţi de duhuri rele, şi cu rugăciunile lui se vindecau, căci avea mare dar de la Dumnezeu“ (p. 513). Cuviosul Ghelasie îndeplinea ambele moduri de viaţă monahală, pentru a se îngriji cât mai bine de viaţa duhovnicească a ucenicilor săi.

Fântâna Vlădicii

Mănăstirea Râmeţ avea, în timpul Sfântului Ghelasie, câteva terenuri, mai ales fâneţe. Acestea se aflau însă la o depărtare considerabilă de obşte, unele chiar la 20 de kilometri. Ca o încercare ascetică în plus, aceste terenuri erau lipsite de izvoare, călugării răbdând deseori de sete. Într-o bună zi, mergând la una dintre aceste fâneţe aflate în localitatea Hopagi, Cuviosul a observat că ucenicii săi suferă din această cauză şi cârtesc. Şi-a plecat, astfel, genunchii la rugăciune şi, de sub o piatră a început să izvorască apă limpede. Ucenicii au rămas miraţi şi au început să-şi ceară iertare pentru purtarea necuviincioasă. Acest izvor a fost numit Fântâna Vlădicii, iar până astăzi credincioşii din locurile apropiate au mare credinţă în apa de aici, pe care o beau cu multă evlavie.

Semnele moaştelor Sfântului Ghelasie

Pe drumul de întoarcere la mănăstire, după săvârşirea acestei minuni, Cuviosul Ghelasie şi-a dat obştescul sfârşit. În momentul în care a trecut la Domnul, clopotele a şapte biserici din împrejurimi au sunat singure. În apropiere de satul Valea Uzii, urmele asinului care îi transporta trupul au rămas întipărite în piatră. A fost îngropat lângă biserica veche a Mănăstirii Râmeţ, iar, cu timpul, locul mormântului său s-a pierdut. Dar Dumnezeu, Care poartă grijă de aleşii Săi, nu a dorit să lase poporul fără moaştele acestui sfânt. În 1925, pârâul Geoagiu a ieşit din matcă, iar biserica veche a fost acoperită de aluviuni. A fost observat un cap de om care a înconjurat biserica de trei ori şi, intrând în ea, s-a oprit la fereastra din altar. Totodată, apele au mai scos la suprafaţă încă două capete. Preotul Barbu, slujitor în mănăstire, a îngropat cele trei capete în partea dreaptă a bisericii vechi. Călugării au început să observe că, în locul respectiv, iarna se topea întotdeauna zăpada, iar vara nu era rouă. Au decis să dezgroape cele trei capete şi le-au pus în biserică. A fost nevoie de o minune pentru a fi identificat capul Sfântului Ghelasie. O femeie bolnavă de epilepsie, Maria, originară din Negreşti-Oaş, s-a vindecat după ce s-a atins de capul cuviosului.

Minunile cuviosului

Au mai fost şi alte momente în care cuviosul a săvârşit minuni deosebite. Astfel, o femeie din satul Albina, venind la mănăstire, a primit un gând rău, întrebându-se dacă nu cumva moaştele cuviosului vor mirosi urât. Imediat a început să îi miroase ei urât mâna dreaptă şi nu mai putea să facă Sfânta Cruce. Şi-a mărturisit păcatul faţă de toţi cei prezenţi şi, rugându-se, a fost iertată şi vindecată de Cuviosul Ghelasie. În alt caz, un ortodox care îmbrăţişase anumite erezii suferea de paralizie. În momentul în care a auzit de minunile care se petrec la Mănăstirea Râmeţ, a hotărât să vină acolo şi a promis că va deveni un ortodox curat dacă se va vindeca. Cum lucrul acesta s-a întâmplat, şi-a ţinut promisiunea făcută, evitând orice contact cu erezia de dinainte.

Trecerea Cuviosului în rândul sfinţilor s-a petrecut pe data de 29 iunie 1992, hotărându-se ca data sa de prăznuire anuală să fie 30 iunie.

Sursa: http://www.basilica.ro

de Categorii: Uncategorized Lasă un comentariu

Sfintii Apostoli Petru si Pavel


Biserica Ortodoxă a praznuit pe unii dintre cei mai mari şi mai cunoscuţi dintre sfinţi, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Cei doi sfinţi au fost martirizaţi la Roma în timpul persecuţiei împăratului Nero din anul 67. Pomenirea lor comună are la bază mai multe evenimente: martiriul lor din aceeaşi zi, care a determinat credincioşii să instituie o sărbătoare în cinstea muceniciei lor încă din secolul al II-lea, şi mutarea moaştelor celor doi Apostoli, potrivit teologului Louis Duchesne (Les Origines du culte chrétien), în această zi, în locul numit ‘ad catacumbas’, de pe Via Appia din Roma la 258. La Roma, acest eveniment a fost sărbătorit încă din vremea împăratului Constantin cel Mare. De aici a trecut şi în Răsărit, unde a fost sărbătorită cu mai multă solemnitate, mai ales din secolul al VI-lea. Cinstirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este atestată în Constituţiile Apostolice (VIII, 33): ‘Zilele Apostolilor, să le serbeze, căci ei au fost învăţătorii voştri în Hristos şi v-au învrednicit de Duhul Sfânt’.

Sfântul Apostol Petru, iudeu de neam, avea numele de Simon pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a fericit pentru mărturisirea numelui Lui, cu numele simbolic de ‘Chifa’, care înseamnă piatră şi pe a cărui mărturisire adevărată a fost zidită Biserica lui Hristos. După Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Petru a fost cel dintâi care a vestit poporului evreu pe Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat. Sfântul Petru a mai propovăduit Evanghelia lui Hristos în Antiohia, Pont, Bitinia, Galatia, Capadocia şi la Roma. În anul 44, regele Irod Agripa, făcând pe plac iudeilor, l-a ucis pe Apostolul Iacob şi l-a închis într-o temniţă bine păzită de Sfântul Petru, dorind să-l omoare şi pe el. Printr-o minune însă, un înger trimis de Dumnezeu l-a scos din temniţă. După eliberarea minunată, Sfântul Petru a plecat din Iudeea la Roma, unde a suferit moartea martirică. Sfântul Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos pentru a arăta deosebirea dintre chinurile sale şi cele ale Mântuitorului Iisus Hristos. Pe locul unde a fost răstignit Sfântul Petru s-a ridicat Bazilica ‘Sfântul Petru’.

Sfântul Pavel, ‘fereastra prin care lumea păgână a văzut pe Hristos’

Pavel Apostolul se numea înainte Saul, fiind evreu din seminţia lui Veniamin, zelos apărător al Legii Vechi şi aprig prigonitor al Bisericii lui Hristos. După convertirea de pe drumul Damascului, Sfântul Apostol Pavel, ‘vasul ales’ al Domnului, a propovăduit cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos în timpul celor trei călătorii misionare ale sale atât printre cei de un neam cu el, dar mai ales printre cei de alt neam: în Grecia, Atena, Corint, Asia, Macedonia până la Roma. De aceea, Sfântul Pavel a fost numit ‘Apostol al Neamurilor’. Sfântul Ioan Gură de Aur a spus despre el că ‘este fereastra prin care lumea păgână a văzut pe Hristos’. Lucrarea lui misionară a provocat ura faţă de el din partea iudeilor, care în anul 58 l-au prins în Ierusalim şi l-au întemniţat timp de doi ani în Cezareea Palestinei. Apoi a fost dus la Roma pentru a fi judecat de către împărat deoarece era cetăţean roman. Aici a stat alţi doi ani, iar după judecarea lui în anul 63 a fost eliberat. După această captivitate, Sfântul Pavel îşi continuă apostolatul prin Spania, Italia, Efes, Macedonia, Corint, Creta şi alte părţi, ceea ce au determinat autorităţile romane să-l prindă şi să-l ducă din nou în închisoare la Roma, de unde scrie testamentul său spiritual, Epistola a doua către Timotei, în anul 66, unde îndeamnă pe episcop să aprindă şi mai mult harul primit prin hirotonie de la el, să rămână statornic în credinţă şi să-şi împlinească cu responsabilitate slujirea lui. La 29 iunie 67 a fost martirizat prin decapitare, deoarece a fost cetăţean roman, pe colina Vaticanului, dimpreună cu Apostolul Petru care fost răstignit. Potrivit tradiţiei, ‘Apostolul Neamurilor’ a fost martirizat pe Via Ostia, unde capul său a sărit de trei ori pe pământ, la fiecare atingere răsărind câte un izvor, de aici şi denumirea ‘Tre Fontane’. Mai târziu, s-a ridicat Biserica ‘San Paolo fuori le Mura’ (Sfântul Pavel din afara zidurilor).

Potrivit site-ului heritage-key.com, arheologii au descoperit fresce şi alte dovezi prin care atestă tradiţia că Sfântul Petru şi Sfântul Pavel au fost închişi într-o temniţă subterană de către împăratul Nero, înainte de moartea martirică. Locul este închisoarea Mamertine, un complex de încăperi suprapuse. Accesul în încăperea inferioară se făcea printr-o gaură în podea pe unde se aruncau cei închişi. Din motive de siguranţă, această gaură a fost acoperită cu un grilaj metalic, iar accesul se face pe nişte trepte, realizate de curând. Deasupra închisorii s-a ridicat Biserica barocă închinată lui San Giuseppe dei Falegnami (al Dulgherilor). Închisoarea Mamertine se află la poalele Dealului Capitoliului din Roma.

Exemplu de iertare şi încredere în bunătatea lui Dumnezeu

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt consideraţi ocrotitori ai celor privaţi de libertate din România, deoarece în penitenciare ajung oameni care au greşit faţă de Dumnezeu, precum aceşti doi corifei ai Ortodoxiei. Sfântul Petru s-a lepădat de El, iar Sfântul Pavel i-a prigonit pe creştini, dar după căinţă puternică au fost iertaţi, de aceea ei reprezintă un exemplu de iertare şi încredere în bunătatea lui Dumnezeu pentru cei care greşesc. De asemenea, cei doi Sfinţi Apostoli au fost închişi, nu pentru că au făcut ceva rău, ci pentru vina că L-au mărturisit pe Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor al oamenilor.

În 1993 şi 1997, între Patriarhia Română şi Ministerul Justiţiei s-au semnat nişte protocoale privind desfăşurarea asistenţei religioase în sistemul penitenciar românesc. Potrivit acestor protocoale, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost consideraţi ocrotitori ai sistemului penitenciar din România, datorită vieţii pe care au avut-o Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Totodată, prin Legea 293 din 28 iunie 2004, privind statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, se arată că ‘ziua de 29 iunie se proclamă ca zi a personalului din sistemul administraţiei penitenciare’ (la articolul 77). În fiecare unitate penitenciară din ţara noastră au fost înfiinţate biserici, capele şi paraclise, unde există câte un preot ortodox. Preoţii din penitenciare se ocupă, pe lângă slujirea liturgică, şi de acordarea serviciilor de asistenţă religioasă şi consiliere spirituală a tuturor deţinuţilor care solicită acest lucru. Aceste servicii se realizează în colaborare cu Direcţia Reintegrare Socială din fiecare unitate în sistem penitenciar din ţara noastră.

Nu trebuie uitat că acest cuvânt, penitenciar, se referă la penitenţă, la pocăinţă pentru faptele rele săvârşite şi astfel penitenciarul este înţeles drept loc de salvare, de schimbare a modului de a gândi, a vieţui şi de a făptui, şi nu se referă la pedeapsa în sine.

(Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 29 iunie 2011)

de Categorii: Uncategorized Lasă un comentariu

Hram la schitul din Poiana Braşov


La sărbătoarea Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a oficiat Sfânta Liturghie la schitul din staţiunea Poiana Braşov, aşezământ monahal care şi-a serbat hramul. Obştea monahală condusă de stareţul schitului, arhimandritul Hrisostom Bucur, a pregătit hramul ca o sărbătoare duhovnicească deosebită.

Câteva zeci de credincioşi braşoveni au înfruntat temperaturile ridicate pentru a participa la Sfânta Liturghie oficiată de Mitropolitul Ardealului la altarul de vară al Schitului „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Poiana Braşov. Aşezat în frumoasa staţiune montană unde români din întreaga ţară îşi petrec vacanţele într-un cadru natural de vis, schitul braşovean atrage în fiecare duminică, sărbători şi chiar în zilele obişnuite zeci de pelerini. La hramul din acest an, credincioşii au participat cu multă bucurie la slujbele religioase oficiate aici. Între invitaţii de seamă s-au numărat prefectul judeţului Braşov, Ion Gonţea, ctitori şi sprijinitori ai schitului. Soborul de preoţi condus de IPS Mitropolit Laurenţiu a fost format din exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, arhimandritul Visarion Joantă, din stareţi de la aşezămintele monahale din zonă, amintind aici pe arhimandritul Ilarion Urs de la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, din preoţi parohi din apropiere, printre care şi protopopul de Braşov, părintele Dănuţ-Gheorghe Benga.

Răspunsurile la strană au fost date de o parte a  Grupului psaltic „Sfantul Andrei” al Catedralei mitropolitane.

Chemarea la pocăinţă

În cuvântul de învăţătură de la Sfânta Liturghie, IPS Mitropolit Laurenţiu a prezentat credincioşilor principalele învăţături despre mântuire, pe care ni le transmite sărbătoarea dedicată Sfântului Ioan Botezătorul.

„Învăţăm un lucru deosebit astăzi, şi anume că Dumnezeu S-a descoperit oamenilor şi această revelaţie se află depozitată în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie. Ne reamintim astăzi că suntem cuprinşi cu toţii în planul lui Dumnezeu, care s-a împlinit prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care n-a mai avut nevoie să prevestească ceva, ci a transmis direct învăţătura lui Dumnezeu. Prin Hristos noi am cunoscut tot ceea ce era necesar pentru viaţa veşnică”, a spus IPS Laurenţiu. În continuare, Părintele Mitropolit a vorbit despre Sfântul Ioan Botezătorul, naşterea sa minunată şi rolul său în istoria mântuirii.

„Sfântul Ioan Botezătorul a fost trimis să prevestească venirea Domnului. El a pregătit poporul mesianic. El a chemat pe toţi la pocăinţă zicând: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor”. El ne cheamă pe fiecare dintre noi să ne recunoaştem identitatea şi starea în care ne aflăm”, a subliniat IPS Laurenţiu.

La final, stareţul de la Poiana Braşov a mulţumit IPS Laurenţiu, preoţilor şi credincioşilor care au venit la hramul aşezământului monahal şi tuturor celor care au sprijinit organizarea evenimentului.

Schitul de la Poiana Braşov a fost construit în 1997 prin sprijinul unor familii de credincioşi care au dorit să aducă staţiunii braşovene o oază de spiritualitate. În acest moment trăiesc aici cinci monahi.

de Categorii: Uncategorized Lasă un comentariu

Concert in Muzeul din Dumbrava Sibiului


Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR), filiala Sibiu, a organizat luni, 13 iunie, o manifestare cultural-religioasă la Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Muzeul Satului de la Dumbrava Sibiului din cadrul Complexului Naţional Muzeal „Astra” . Evenimentul a marcat primul hram al asociaţiei creştine din România.

Aflată sub egida „Cine-a zis dorului dor”, manifestarea s-a dorit a fi un eveniment religios şi popular, în care simţământul creştin să se îmbine cu patriotismul, tinereţea şi dragostea faţă de tradiţiile româneşti. Cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, manifestarea a început cu o slujbă de Te Deum, oficiată în vechea bisericuţă de lemn din muzeu de Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Răspunsurile la strană au fost date de Grupul Psaltic „Sfantul Andrei” al Catedralei mitropolitane din Sibiu, condus de Adrian Dobreanu. La finalul slujbei religioase, PS Andrei Făgărăşanul a transmis binecuvântarea IPS Mitropolit Laurenţiu şi a salutat iniţiativa tinerilor ascorişti: „Ne aflăm într-un loc în care numele lui Dumnezeu se proslăveşte în chip minunat. Dacă ne uităm pe pereţii acestei biserici, fiecare chip de sfânt şi fiecare motiv tradiţional românesc ne îndeamnă spre Dumnezeu. Am venit în Muzeul Satului împreună cu corala „Sf. Andrei” de pe lângă Catedrala mitropolitană să-L lăudăm aici în bisericuţă pe Dumnezeu, iar afară să ne aducem aminte că suntem români şi dorul nostru către Dumnezeu este unul sfânt”.

„Am venit acasă, la ţară”

Primul moment al manifestării a fost oferit de grupul psaltic amintit, care a interpretat câteva imne religioase tradiţionale şi piese din folclorul românesc. Plăcutul ambient, vremea însorită şi buna-dispoziţie a atras publicul care a participat alături de invitaţi la o frumoasă după-amiază de rugăciune şi folclor autentic românesc. Alături de PS Episcop Andrei, între invitaţii de seamă s-au aflat prodecanul Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu, părintele Aurel Pavel, inspectorul social al Arhiepiscopiei Sibiului, părintele Nicolae Laţchescu, şi preotul de la biserica din muzeu, părintele Claudiu Rareş Sbera.

Preşedintele ASCOR Sibiu, Ciprian Onica, a deschis prin cuvântul său momentul dedicat folclorului românesc, din care nu au lipsit celebrele „Rapsodii ale lui George Enescu şi „Ciocârlia” lui Ciprian Porumbescu”, interpretate de apropiaţi ai ASCOR Sibiu, Ovidiu Frăţilă (vioară) şi Ferenţ Cârţea (acordeon).

„Am venit aici, acasă, la ţară pentru a aduce mărturie că avem rod, că nu suntem sterpi. Aşa cum spunea Ernest Bernea, ceremonia religioasă era miezul vieţii satului. Am început programul nostru printr-o slujbă de mulţumire adusă lui Dumnezeu şi ne-am împărtăşit din miezul dragostei Lui. Am ieşit apoi în curte şi de aici, din centrul satului, din acest mic cerc vom merge la casele noastre formând cercuri tot mai mari, dar ţinându­ne fiecare în parte de centru”, a spus Ciprian Onica.

Cântecele de dor, de horă şi de petrecere au destins atmosfera, iar costumele populare îmbrăcate cu drag de tinerii ascoriştii ne-au dus cu gândul la satul românesc şi viaţa plină de emoţii şi trăiri ale ţăranilor români. Seara culturală a marcat primul hram pe plan naţional al asociaţiei studenţeşti, la sărbătoarea Sfintei Treimi.

Stire preluata de pe http://www.ziarullumina.ro

de Categorii: Uncategorized Un comentariu

Sfanta Treime – Hramul Catedralei mitropolitane din Sibiu


În a doua zi de praznic, sărbătoare închinată Sfintei Treimi şi hramul propriu-zis al catedralei, alături de IPS Mitropolit Laurenţiu s-a aflat şi Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, care au oficiat Sfânta Liturghie împreună cu soborul de preoţi slujitori de la lăcaşul de cult, cărora s-au adăugat profesori de la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” şi protopopul de Sălişte, pr. Ioan Ciocan. La Sfânta Liturghie au fost pomeniţi toţi mitropoliţii, preoţii slujitori şi ctitorii măreţului lăcaş de cult.

Seara, raspunsurile la slujba Vecernei au fost date de membrii Grupului psaltic „Sfantul Andrei”, iar in cadrul Sfintei Liturghii, de Corala Catedralei mitropolitane.

Pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu a prezentat istoricul Catedralei mitropolitane din Sibiu şi importanţa acestui centru spiritual pentru Ortodoxia din Ardeal: „Pe locul actualei Catedrale mitropolitane exista până în 1902 o biserică de proporţii reduse, numită Biserica Grecească, pentru că era construită de negustori greci şi aromâni şi care avea hramul „Schimbarea la Faţă”. Mitropolitul de vrednică pomenire Andrei Şaguna, pe care ne pregătim să-l trecem în rândul sfinţilor, nu era mulţumit cu această modestă catedrală şi voia una impunătoare, de mari dimensiuni. Lipsa mijloacelor materiale l-a împiedicat să-şi ducă gândul la bun sfârşit. De aceea, urmaşii săi au continuat să strângă fonduri şi să discute problema locului pe care să fie ridicată viitoarea catedrală. În cele din urmă, în primii ani de păstorire a mitropolitului Ioan Meţianu, s-a ajuns la soluţia de a se demola vechea bisericuţă şi câteva clădiri mici din jurul ei şi pe locul acestora să se zidească o catedrală monumentală, aşa cum merita Mitropolia Ardealului. S-a decis să se urmeze ca plan arhitectonic planul măreţei Catedrale „Sfânta Sofia” din Constantinopol, ctitoria împăratului Iustinian, fireşte la proporţii mai reduse. La dorinţa mitropolitului s-au înălţat şi cele două turle de la intrare, specifice arhitecturii bisericeşti din Ardeal”.

În 1906, mitropolitul Ioan Meţianu, împreună cu episcopul Ioan Pap de la Arad şi cu un mare sobor de arhimandriţi şi preoţi, a sfinţit catedrala, iar hramul ales a fost „Sfânta Treime”, „parcă în dorinţa de se vedea unite cele trei provincii româneşti, Ardealul, Moldova şi Muntenia, lucru care s-a realizat în 1918”, a spus pr. acad. dr. Mircea Păcurariu.

La finalul Sfintei Liturghii, IPS Mitropolit Laurenţiu a prezentat câteva dintre învăţăturile desprinse din Evanghelia citită la Sfânta Liturghie şi a mulţumit credincioşilor pentru prezenţa în număr mare la hramul Catedralei mitropolitane din cele două zile de praznic.

Stire preluata de pe http://www.ziarullumina.ro

de Categorii: Uncategorized Lasă un comentariu

Pogorarea Duhului Sfant – Slujba Vecerniei si a Litiei in Catedrala Mitropolitana din Sibiu


În fiecare an, Duminica Rusaliilor şi sărbătoarea Sfintei Treimi de a doua zi sunt zile de mare praznic la Catedrala mitropolitană din Sibiu, care îşi serbează hramul. Praznicul Cincizecimii este şi hramul mişcării ortodoxe „Oastea Domnului”, prilej pentru membrii mişcării ortodoxe din întreaga ţară de a se aduna la Catedrala din Sibiu şi la mormântul întemeietorului ei, părintele Iosif Trifa.

Ca de fiecare dată, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu a ţinut un bogat cuvânt de învăţătură în care a explicat dogma Sfintei Treimi, relaţia dintre Persoanele Treimice şi lucrarea Duhului Sfânt în lume. Ierarhul a binecuvântat, apoi, adunarea „Oastei Domnului” la Sibiu: „Taina Cerului nu este o lucrare pe care noi nu o putem înţelege, ci este o lucrare din care ne împărtăşim. Simţim şi trăim împreună cu Hristos, simţim bucuria comuniunii. Este şi această adunare o taină, o lucrare pe care Dumnezeu a binecuvântat-o şi pe care Duhul Sfânt o întregeşte, pentru că fiecăruia în parte dăruieşte bucurie. Am dori să păstraţi această bucurie şi să reveniţi în fiecare an în această Catedrală a Sfintei Treimi de la Sibiu”. Adunarea „Oastei Domnului” a continuat în ziua Rusaliilor la mormântul părintelui Iosif Trifa din cimitirul municipal din Sibiu, unde s-a oficiat Sfânta Liturghie, s-au cântat imne şi s-au omagiat personalităţile mişcării ortodoxe.

Raspunsurile la strana au fost date de Grupul psaltic „Sfantul Andrei” al Catedralei mitropolitane.

(Stire preluata de pe http://www.ziarullumina.ro)

de Categorii: Uncategorized Lasă un comentariu

Concert: Cine-a zis dorului, dor, la Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului


 

Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani (ASCOR), filiala Sibiu, invita publicul sibian luni, 13 iunie, intre orele 17.00 – 19.00, in Muzeul in aer liber (Biserica din Bezded),  la menifestarea cultural-religioasa Cine-a zis dorului, dor, organizata cu prilejul zilei ASCOR la nivel national.
Programul include slujba de Te Deum oficiata de parintele Rares Sbera, concert de muzica religioasa sustinut de Grupul psaltic “Sfantul Andrei”, condus de Adrian Dobreanu si un program folcloric prezentat de membrii ASCOR Sibiu. Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale ASTRA Sibiu reprezinta locul ideal pentru pastrarea spiritului romanesc autentic. Prin acest eveniment dorim sa afirmam valorile religioase si culturale traditionale.

 

de Categorii: Uncategorized Lasă un comentariu

Te Deum la biserica din Muzeul ASTRA : Sărbătoarea studenţilor ortodocşi la Sibiu


Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR), filiala Sibiu, organizează luni, 13 iunie, între orele 17:00 şi 19:00, în muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, din cadrul Complexului Naţional Muzeal ASTRA, manifestarea cultural-religioasă „Cine-a zis dorului, dor”, cu prilejul zilei ASCOR la nivel naţional. Pentru prima oară, praznicul Sfintei Treimi este marcat şi ca sărbătoare ASCOR pe plan naţional.

Programul include un Te Deum oficiat de părintele Rareş Sbera, un concert de muzică religioasă susţinut de Grupul psaltic „Sfântul Andrei”, condus de Adrian Dobreanu, şi un program folcloric prezentat de membrii ASCOR Sibiu, conform celor precizate de Ciprian Onica, preşedinte al ASCOR Sibiu.

Părintele Dumitru Stăniloae, mentorul spiritual al Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, afirma că „există trei elemente reprezentative pentru spiritualitatea românească fără echivalenţă în cultura altor popoare: colinda, doina şi dorul”, iar „dorul românesc stă în legătură cu personalismul comunitar al poporului nostru”, sublinia marele teolog român, cuvinte care i-au inspirat pe tinerii din ASCOR Sibiu în organizarea acestor manifestări.

Sărbătoare pentru ascorişti

Filiala din Sibiu a Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români îşi desfăşoară activitatea cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului, Mitropolitul Ardealului şi decan al Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” şi cu sprijinul Universităţii „Lucian Blaga”, având ca îndrumător pe părintele protosinghel Macarie Ţuţul, Mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Sibiu.

Anul acesta, ziua de 13 iunie capătă o semnificaţie aparte pentru tinerii ASCOR din toată ţara. Pentru prima oară, praznicul Sfintei Treimi este marcat şi ca sărbătoare ASCOR pe plan naţional. „Pentru comunitatea sibienilor ortodocşi, luni, 13 iunie, este o zi deosebită, hramul Catedralei mitropolitane, „maica tuturor bisericilor din Ardeal”, cum o dorea mitropolitul Andrei Şaguna. Catedrala mitropolitană este şi biserică de suflet a tinerilor membri ASCOR Sibiu”, a mai menţionat Ciprian Onica.

Sursa: http://www.ziarullumina.ro

              http://www.basilica.ro

              http://www.adevarul.ro

http://www.008.ro

http://www.ziar.com

de Categorii: Uncategorized Lasă un comentariu

Parohia Lisa şi-a primit noul paroh


La praznicul Înălţarea Domnului, comunitatea de credincioşi din localitatea Lisa, judeţul Braşov, a avut bucuria de a participa la Liturghia arhierească oficiată de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, în Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, în cadrul căreia a fost hirotonit noul preot paroh.

Lăcaşul de cult din Lisa, ocrotit de Maica Domnului, un monument arhitectural considerat de credincioşi o catedrală a comunei, a găzduit pentru prima dată ceremonia de hirotonie a unui preot, rânduit să slujească în parohia din Protopopiatul Făgăraş. De-a lungul timpului, aici au slujit preoţi vrednici, amintind pe pr. prof. dr. Ilie Moldovan şi IPS Mitropolit Laurenţiu în anii tinereţii, dar niciodată un preot slujitor în comuna de la poalele Munţilor Făgăraş nu a fost hirotonit aici. Evenimentul, unic în comuna Lisa, a atras mulţimi de credincioşi la Sfânta Liturghie şi ceremonia de instalare a noului preot paroh. Încă de la primele ore ale dimineţii, credincioşii au venit la biserică pentru a participa la slujbele religioase oficiate de Mitropolitul Ardealului şi un sobor de preoţi şi diaconi din care au făcut parte consilierul administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului, pr. Ilarie Benchea, stareţul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, arhim. Ilarion Urs, pr. prof. Nicolae Lie, de la Liceul Teologic „Constantin Brâncoveanu” din Făgăraş, şi trei diaconi, între care şi noul paroh, pr. Sergiu Dudan. Răspunsurile la strană au fost date de Grupul psaltic „Sfantul Andrei” al Catedralei mitropolitane din Sibiu, condus de Adrian Dobreanu.

Ceremonia de instalare

La momentul potrivit din timpul Sfintei Liturghii, diaconul Sergiu Dudan a fost hirotonit preot pentru Parohia Lisa. La sfârşitul Sfintei Liturghii, Părintele Mitropolit l-a hirotesit duhovnic pe părintele Sergiu Dudan şi a explicat credincioşilor rânduiala hirotoniei, legământul depus de preotul hirotonit şi familia sa şi a condus apoi ceremonia de instalare a noului preot paroh. IPS Laurenţiu i-a oferit în mod simbolic Sfânta Evanghelie, din care să vestească, cu timp şi fără timp, cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Cruce, pentru a binecuvânta comunitatea încredinţată şi o cheie, simbol al puterii duhovniceşti de a pătrunde în sufletele oamenilor şi a-i îndrepta către Împărăţia cerească.

„Considerăm că este rânduiala lui Dumnezeu în toate ca şi acum, când toată ceremonia care trebuia să aibă loc la Catedrala mitropolitană din Sibiu s-a mutat aici, în această minunată biserică, impunătoare ca o catedrală şi mai înainte de a fi consacrată. Ne-am dorit mult să facem acest lucru aici, dar nu l-am stabilit noi, ci l-a rânduit Dumnezeu”, a spus IPS Mitropolit Laurenţiu.

Noul paroh a mulţumit familiei, lui IPS Laurenţiu pentru ajutorul şi încrederea acordate de-a lungul anilor, iar credincioşilor de la Lisa le-a mulţumit pentru primirea făcută.

„Ne bucurăm că avem un preot cu o familie frumoasă”

Am stat de vorbă cu câţiva dintre credincioşii de la Lisa şi aceştia ne-au mărturisit bucuria de a participa la astfel de evenimente unice pentru comunitatea lor.

Maria, 61 de ani: „A fost o slujbă foarte frumoasă şi ne bucurăm că avem un preot tânăr, cu o familie frumoasă. Sperăm să stea la noi cât mai mult”.

Adriana Neculau, 48 de ani: „O slujbă deosebită faţă de celelalte slujbe oficiate în biserica noastră. L-am întâmpinat cu bucurie pe noul preot şi sperăm să îmbătrânească la noi”.

Vasile, 38 de ani: „O zi deosebită pentru noi, mai ales că am cinstit eroii cu mulţi preoţi şi cu Părintele Mitropolit”.

„Ne cinstim pe noi înşine”

Sărbătoarea de la Lisa a continuat cu o slujbă de pomenire a eroilor, oficiată de ierarh şi soborul de preoţi la monumentul eroilor din centrul localităţii. Sute de credincioşi, autorităţi locale, printre care şi primarul Sorin Nicolae Greavu, cadre didactice şi elevi de la şcoala din Lisa au depus flori, au cântat în cinstea eroilor neamului şi s-au rugat la slujba de pomenire.

IPS Mitropolit Laurenţiu a explicat credincioşilor prezenţi motivele pentru care cinstim de ziua Înălţării Domnului eroii neamului şi importanţa acestui act de cult.

„Biserica a declarat această sărbătoare ca zi comemorativă pentru cei pe care Dumnezeu i-a chemat să se sacrifice, să-şi dea viaţa pentru noi. Mântuitorul Iisus Hristos, prin Înălţarea Sa la cer, a încheiat lucrarea pe care o avea de săvârşit în lume. A înviat din morţi, timp de 40 de zile S-a arătat ucenicilor şi i-a încredinţat pe ei cu acest mandat de a sluji Biserica Sa cea sfântă, iar peste zece zile, în ziua Cincizecimii, va trimite Duhul Sfânt care va întemeia Biserica, în care noi creştem şi ne întărim pentru viaţa de dincolo”. „În momentul în care noi ne aducem aminte de cei care au căzut pe câmpul de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră, aşa cum arată formula de la Sfânta Liturghie, nu facem altceva decât să ne cinstim pe noi înşine. Dacă nu cinstim înaintaşii noştri, nici pe noi nu ne cinstim”, a spus IPS Laurenţiu.

Sursa: http://www.ziarullumina.ro

de Categorii: Uncategorized Un comentariu